Voi scrie despre alta intamplare marca “Consiliul Local Roman”. Sau cum au inceput alesii nostri sa invoce Divinatatea. De dragul voturilor, parerea mea, desi iar mi se va spune ca sunt tendentioasa. A venit randul domnului consilier Sorin Cazan sa preia presedentia in CL. Iar primul lucru pe care l-a facut a fost sa puna o icoana in sala de consiliu. S-ar fi putut paria pe acest lucru, era previzibil, avand in vedere inclinarea domnului Cazan catre cele sfinte. Nu vreau sa comentez asupra sinceritatii sentimentelor domnului Cazan sau a modului in care dansul intelege sa-si arate credinta.

Am urat dintotdeauna tipicarii. Acele persoane atat de previzibile, care se complac intr-o existenta enervant de anosta. De ceva timp insa, tipicarii chiar mi-au devenit simpatici. Macar stii la ce sa te astepti de la ei. Am ajuns sa detest in schimb indoctrinatii.