L-am vazut in sala de asteptare de la Detasamentul de Pompieri Roman, in timp ce il asteptam pe domnul comandant Parasca sa vina la interviu.  Eu nu am mai vazut un asa telefon si bine-nteles ca l-am butonat ca un copil de doi ani . Pentru cei care nu au facut armata si nu au folosit asemenea telefoane, iata cu ce se descurcau soldatii nostri. Cel de la detasamentul de pompieri de la Roman este fabricat in 1955. Si, cel mai probabil e rusesc.

Marius Neculai a ramas fara steaguri. Frumoase si ochioase, cele trei steaguri strajuiau in fata cabinetului parlamentar de pe strada Libertatii, dupa care au fost mutate la noua locatie, pe strada Mihai Eminescu.

Incerc azi sa sun la Muzeul de Arta. Eram pe teren si doream o informatie, sa stiu daca pot face o stire. Imi dau seama ca nu cunosc numarul, nici nu-l am in agenda, nici nu am prieteni care sa ma ajute. Asa ca apelez la “gugle”. Intru pe site-ul CJ Neamt, fiindca muzeele sunt subordonate acestei institutii. De acolo, pe pagina Complexului Muzeal Judetean. Si de acolo, navighez catre ce ma interesa pe mine. Doar ca numarul de telefon de pe site este incorect. Ma resemnez si apoi mergem (si colegul) la muzeu. Povestesc despre ce am gasit pe site, iar doamna muzeograf incepe sa rada: “Eu lucrez aici de trei ani si nu am prins numarul de telefon care este afisat pe site. Mai multe persoane ne-au spus acelasi lucru, iar noi am transmis mai departe, dar fara efect.”

Am auzit cu totii in aceste zile despre protestele oamenilor nemultumiti de masurile pe care Guvernul intentioneaza sa le aplice in perioada urmatoare. Aproape toti cei intrebati de reporteri cum ii va afecta micsorarea venitului lunar au raspuns ceva de genul “am rate la banci, copii de crescut, trebuie sa achit intretinerea”, etc…

Mai sunt cateva minute si pot sa ma laud ca am mai mult cu un an. Am un sentiment de bine. Asa cum nu am avut la 18 sau la 20 de ani, spre exemplu. Nici nu ma pot plange: Dumnezeu a fost mult prea generos cu mine. Am aproape tot ce-mi doresc pentru a ma bucura de viata. Si am ceea ce este mai important. Lucruri materiale, ascensiune profesionala, se pot obtine in timp. Ma bucur insa de familie si de prieteni asa cum nu am mai facut-o pana acum. Am o persoana extraordinara care imi suporta toanele in fiecare zi, am un inger care imi da putere atunci cand mi-e greu, am o mama (chiar doua ), am o sora (“primul meu copil”), am prieteni. Pe unii ii cunoasteti si voi, sunt activi virtuali ( Daniel, Monik, Nepoate, Neamtu), pe altii mai putin, cum ar fi Camy sau Marian.

Am primit un link in aceasta seara. De la un cititor care s-a semnat Ninfricatul. Nu stiu cine este, dar clipul e bestial.

Enjoy!

15% din pensii si 25% din salariile bugetarilor.

La inceputul lui 2008, Romania inca se bucura de o relaxare fiscala. Puterea de cumparare era ok, banii se rulau… Vestile de peste ocean despre criza erau tratate la diverse. Pana la urma, cine naiba-i America, sa tinem cont de ce i se intampla?

Dezbateri, comentarii, revolta… Cu toti am aflat din gura presedintelui Basescu masurile radicale pentru urmatoarea perioada. Un gest tardiv, dar singurul care poate salva economia vlaguita de incompetenta guvernului. Am auzit foarte multe comentarii cu privire la aceste masuri; bine-nteles nu erau unele favorabile.

Am vrut dimineata sa-mi cumpar un iaurt. Uneori imi mai amintesc ca trebuie sa mananc . Cum ma grabeam sa ajung la serviciu, am intrat in primul magazin din drumul meu. Produse putine, nu prea aveam de unde alege. M-am uitat insa la termenul de valabilitate -acolo se cumpara in sistem de autoservire- si mi-a trecut de foame. Iaurturile alea mai aveau o zi sau doua si nu mai puteau fi consumate.

Ma bucur de aerul cald de afara ce patrunde prin freastra deschisa, dar si de un pic de timp.  Este o zi de luni norocoasa pentru mine – am timp liber. E drept, este vorba doar de o programare prost facuta, insa asa mai scutur si eu praful de pe blog. Citesc constant alte bloguri, vad o avalansa de subiecte, informatii, pareri si trairi… Ma intreba cineva daca eu mi-am luat “concediu de blog”…