1. Adam si Eva

Anul 1970, iarna. Filoteea avea atunci doar 18 ani; era o tanara zvelta si mladioasa ca salciile de pe malul apei ce ii inconjura satul in care locuia. Par castaniu pana la brau prins in codite, talie de viespe si doi ochi caprui care bagau in boale baietii satelelor dimprejur.
Filoteea provenea dintr-o familie de ciobani. Ca si Vitoria din “Baltagul” lui Sadoveanu, si mama Filoteei ramanea acasa asteptandu-si sotul plecat cu treburi. Tatal Filoteei nu era decat cioban, dar isi dorea ca intr-o buna zi sa ajunga baci (sef peste ciobani), pentru a putea oferi celor doua fiice ale sale cat mai mult. Isi iubea foarte mult fiicele, pe Filoteea si pe sora acesteia mai mica cu doi ani. Cu toate acestea, copilaria celor doua nu a fost una lipsita de griji. Mama fetelor le-a pus la treaba inca de mici, fiind o persoana stransa la punga si severa cu micutele. Astfel cele doua fetite au fost pagubite de multe placeri, neavand o mama apropiata si iubitoare si fiind cu gandul la un tata mai mereu plecat. Diferenta mica de ani si caracterele diferite le-a dezbinat pe cele doua, care s-au urat inca de mici. Filoteea a facut scoala primara in satul natal; apoi ar fi trebuit sa urmeze liceul sau o scoala profesionala. Dezinteresul parintilor pentru carte s-a vazut in septembrie, cand Filoteea a ramas acasa. de altfel, in urma cu 40 de ani, implinirea suprema pentru o femeie era cea familiala, adica sot si copii. De aceea, pasul firesc pentru Filoteea era acela de a se marita. Si Filoteea s-a maritat, dar nu cu baiatul pe care l-au vrut parintii, ci cu alesul inimii ei.
Baciul pentru care lucra tatal ei avea la randu-i un fiu, Tinu. Tinu era barbat in toata firea, adica mai mare de ani si cu armata facuta. Locuia la un sat distanta si era privit cu respect de sateni, fiind considerat un tanar vesel, foarte harnic si bun la inima. Cei doi s-au intalnit pentru prima data intr-o duminica, la o hora; atunci s-au indragostit unul de celalalt si au inceput o relatie contestata de ambele parti. Au luptat cu rudele, cu prietenii, cu vecinii, cu gura satului. Lui Tinu i se reprosa ca Filoteea este prea tanara pentru a intemeia o familie si a cunoaste rostul unei case; Filoteei i se spunea ca Tinu este prea petrecaret si nu se potriveste cu firea ei retrasa. Pana la urma, in iarna lui 1970 au batut clopotele de nunta. Dragostea celor doi invinsese. Filoteea era atat de fericita ca se casatoreste cu cel pe care il iubea si era atat de mandra de cum arata mireasa, incat un kilometru, adica drumul de la starea civila si pana la biserica l-a facut pe jos, in rochie de mireasa, pe un ger de crapau pietrele. Asa era pe atunci, alaiul mergea pe jos sau cu carutele. Ea a ales sa mearga pe jos: “-Sunt fericita matusa! Si sunt atat de frumoasa in rochie de mireasa! Vreau ca toata lumea sa vada asta si sa tina minte aceasta nunta!”, ii spunea Filoteea in ziua nuntii Ţanei, sora tatalui sau, singurul ei aliat in lupta pentru iubire… Dar si Filoteea a tinut minte din plin ziua nuntii: mersul prin frig a avut drept consecinta o gripa de toata frumusetea, care a trecut dupa 10 zile de tratament cu ampicilina injectabila. Mai apoi viata celor doi tineri soti a inceput sa curga lin. Pana cand, intr-o zi…