Era trist. Se gandea la trecutul recent. Nu-i venea sa creada ca farmecul a disparut atat de repede, lasand in urma o situatie arhicunoscuta. Din nou era tratat la capitolul “diverse”. I-ar fi fost de ajuns un singur gest, o simpla adiere, dar in jurul lui nu era nimeni care sa faca asta. Era constient ca situatiile placute dureaza putin. Nu ii lipsea simtul realitatii. Dar ar fi asteptat ca dupa  euforia primelor simtiri sa gaseasca acel sol fertil in care sa-si prinda radacinile. In loc de asta insa, a dat peste nisip miscator. Cu fiecare miscare se afunda tot mai mult, riscand sa fie sufoact de propriile dorinte si aspiratii.

Se simtea singur… Era singur. Se simtea frustrat, umilit, dezamagit si furios totodata. Frunzele cadeau una cate una, de parca ar fi fost toamna tarziu. Se gandea ca si oamenilor le cad lacrimile si se gandea ca este aproape ca ei, ca este altfel. Seva lui era otravita de atata durere si se ruga ca nimeni sa nu apuce sa guste din ea. Realiza ca asta era ultima lui sansa de a fi ce si-a dorit mereu: un arbore falnic, cu radacinile adanc infipte in pamant, un pamant rodnic care sa primeasca cu generozitate si semintele lui. Dar pamantul pe care statea nu era altceva decat nisip miscator… Doar o minune ar fi putut sa schimbe situatia.

Inca o astepta. Dar zilele treceau, iar aceasta nu se mai intampla.

© 2009, Teo. All rights reserved.

Posturi cu acelasi subiect:

• Gesturile conteaza
• Pusti cu suflet
• Clovn
• Examenul vietii

Aceasta intrare a fost postata in Thursday, June 18th, 2009 la 10:17 si se afla in de suflet. Puteti urmari oricare raspuns la aceasta intrare prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau face o legatura inapoi de la situl vostru.