Am urat dintotdeauna tipicarii. Acele persoane atat de previzibile, care se complac intr-o existenta enervant de anosta. De ceva timp insa, tipicarii chiar mi-au devenit simpatici. Macar stii la ce sa te astepti de la ei. Am ajuns sa detest in schimb indoctrinatii.

Sunt mult mai periculosi decat prima categorie, pe langa faptul ca sunt extreeeem de enervanti, de limitati si de unilaterali. Un tip de indoctrinati pe care ii intalnim foarte des sunt  “credinciosii”. Nu ma refer la o persoana credincioasa in sensul pe care il inteleg eu: pios, bun la suflet, exemplu de toleranta si iubire. Ma refer la “evlavioasele” (de obicei sunt femei) care de dimineata pana seara stiu doar sa stea cu cartea de rugaciuni in mana si se inchina la zeci de icoane, dar au inima impietrita si plina de ura. Daca Dumnezeu este iubire, de ce majoritatea acestor persoane au o rautate contagioasa parca? Cum poti sa te numesti “credincios”, dar sa provoci doar suferinta celor din jur si sa ai un caracter murdar? Cum poti sa fii atat de lipsit de demnitate incat sa actionezi ca ultimul om, daca esti credincios? Ei bine, se pare ca Dumnezeu nu are loc in ecuatia asta. Sub paravanul unei false credinte, astfel de oameni incearca de fapt sa obtina controlul asupra unei situatii sau a unei persoane. Astfel de “credinciosi” nu stiu sa dea un sfat pentru ca vor sa isi impuna mereu punctul de vedere, nu iti ofera optiunea de a alege (insa Dumnezeu, da, ofera aceasta posibilitate), se pricep doar sa carcoteasca, sa barfeasca si sa denatureze adevarul. Respecta pana la absurd doar regulile pe care le agreaza; tot ce nu le convine inseamna ca e rau si defectuos. Merg pe principiul “cine nu e cu noi e impotriva noastra”. De cele mai multe ori gasesc sprijin in slujitori ai bisericii care nu sesizeaza acest aspect psihologic. Sunt persoane mai degraba antisociale, in preajma carora nu este indicat sa stai. Mai rau esta faptul ca pe langa toate acestea, autosuficienta duce la un rezultat greu de inteles si de acceptat pentru cei din jur.

Am ajuns la aceasta concluzie dupa mai multi ani de observatie involuntara a mai multor persoane de acest fel. Este unul din motivele pentru care nu prea ma duc la biserica si nu sunt “credincioasa”.

© 2009, Teo. All rights reserved.

Posturi cu acelasi subiect:

• Farisei

Aceasta intrare a fost postata in Monday, March 16th, 2009 la 22:30 si se afla in Uncategorized, fatete. Puteti urmari oricare raspuns la aceasta intrare prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau face o legatura inapoi de la situl vostru.