Textul pe care vi-l recomand din suflet sa-l cititi l-am gasit drept link la statusul lui Cata, un coleg de breasla. Imi place foarte mult cum autorul pune problema. Dar mai bine va las pe voi sa va dati cu parerea dupa ce veti citi tot.
Un fragment mic iata aici:
“Draga Crin…
Sper că nu o să te superi că am ales adresarea asta mai directă. Înţeleg că eşti un spirit tânăr, proaspăt, preferi sinceritatea şi bunul simţ. De asta mă gândeam că poate mă ajuţi tu să văd dacă am înţeles bine câteva chestii (chesti de genul ăsta, cum ar spune amicul meu Rareş). Sunt lucruri fără importanţă deosebită dar tu eşti un tip cool şi sigur o să mă bagi în seamă. Din bun simţ.
Înţeleg că interesul patriei cere la preşedinţie un om serios. Dar asta exclude simţul umorului? Şi cam cât simţ al umorului ţi se pare ţie, dragă Crin, că are cineva care (plin de tact diplomatic) declară (în glumă, fireşte): “consider o faptă bună faptul că nu mi-am dat soacra afară din casă”… Şi cam cât (bun) simţ (politic) are cineva care îl recomandă? Presupunând că ar trebui să alegi, ce ai prefera: proştii solemni sau glumeţii care o mai dau şi în bară?
Pentru că eşti un tip tânăr (probabil mai tânăr decât mine pentru că aparent nu îţi mai aminteşti lucruri pe care eu nu vreau să le uit) poate îl întrebi tu, dragă Crin, pe domnul Câmpeanu cam cum era povestea aia veche cu nişte neni care au devastat sediul Partidului Liberal (pe care îl conduci atât de tinereşte) şi au “găsit” bani falşi, droguri etc…”
Continuarea o gasiti aici: http://ultimaemisiune.ro/2009/11/draga-crin/ .
© 2009, Teo. All rights reserved.
on 
on 
Lista (RSS)
Pentru a echilibra dialogul politic pe care il gazduiesti pe blogul tau, imi permit sa fac si eu o trimitere la un text gasit in spatiul virtual. In plus (in spirit de gluma) cred ca recomandarea ta pentru citirea textului postat de tine se potriveste si pentru cel propus de mine. Mi-am permis acest gest deoarece imi dau seama ca accepti o paleta mai larga de …culori.
“Textul pe care vi-l recomand din suflet sa-l cititi l-am gasit” in presa zilei. “Imi place foarte mult cum autorul pune problema. Dar mai bine va las pe voi sa va dati cu parerea dupa ce veti citi tot.” (inclusiv documentul atasat articolului).
http://www.cotidianul.ro/pe_8_decembrie_la_dna-104152.html
Abia acesta este un text nascut din Romania bunului-simt! Pentru ca domnul Crin, dandu-ne o grea palma nascuta din spuma murdara a realitatii, ne-a dovedit ca ceilalti aveau dreptate – nu este decat o marioneta in mana frustrarilor magnatului Patriciu. Cu tristete trebuie sa remarc acest lucru.
Romania bunului-smit a devenit, peste noapte, Romania lui Vanghelie, Vantu, Voiculescu, Hrebenciuc, a neosecuristului Gusa, dar si a lui Iliescu si a tuturor tortionarilor care l-au/il tin sus pe scutul unei revolutii confiscate.
Dupa compromisul esuat al PDL in alianta cu PSD, m-as fi asteptat ca bunul-simt sa dicteze o cu totul alta directie pentru Crin. As spune ca PNL s-a compromis, dar la fel ca PD-L si PNL este foarmat din oameni stimabili, cu verticalitate, oameni care dincolo de liderii lor au decenta de a actiona cu ratiune.
Ma bucura sa vad ca nu sunt singurul care gandeste astfel si ca blogurile bunului-simt autentic lanseaza semnalul de alarma al reintoarcerii PSD in fruntea unei Romanii ce se doreste a fi europeana. http://www.zoso.ro/2009/11/romania-2000-2004.html
Cu un gust amar lasat de votul meu prin care am girat un om in care imi regaseam speranta, ma intorc in celula mea de Romanie, saraca, aurolaca, infatuata si PSD-ista. Mai am o singura arma – un cutitas ciobit, ruginit, dar totusi o ultima speranta de a mai putea respira la mine in tara – votul pentru Traian Basescu. De ce voi merge pe acest vot? Pentru ca asa cum spuneam in spatele lui Geoana sau Basescu sunt oameni, iar in balanta dintre nebuni hazlii si jegosi hrapareti, ii voi alege pe primii.
Am incercat doua postari pe blogul tau dar nu au aparut. Poate o fi tehnica de vina. Poate nu.
O zi buna!
@marius: A fost o problema tehnica, fiindca mesajele tale intrasera in spam. Diferenta dintre textul recomandat de mine si cel recomandat de tine (pe care nu am de ce sa-l cenzurez, de aia exista democratie) consta in faptul ca articolul tau este dintr-un ziar, iar al meu dintr-un spatiu virtual subiectiv. Deci, articolul din ziar ar trebui sa respecte acea deontologie profesionala de care imi vorbeai tu; in postul de pe blog se pun doar intrebari si autorul nu cred ca are pretentia de a se declara obiectiv si “deontolog”.
Tot pentru a echilibra dialogul politic, fără a da exemple din alte bloguri, îmi voi permite să rememorez istoria recentă şi să reiterez anumite principii care circulă deja în zona jurnaliştilor independenţi, pentru care nici Băsescu nu e Zeus, nici Geoană nu e Făt Frumos din Lacrimă.
Suntem nevoiţi să alegem între două rele, ceea ce e soarta României post-decembriste, dar nu numai. Suntem nevoiţi să alegem între un ins care se presupune ca a vândut flota şi un alt individ – girant al politicii ce ne-a lăsat fără resurse naturale, capacităţi de producţie proprii, ne-a adus dezastrul Fondului Naţional de Investiţii si bâtele minerilor pe cocoaşa noastră atunci când am avut un puseu de democraţie. Avem de ales între un ins care are o problemă cu partidele politice, dar mai ales cu liderii acestora (reali sau de faţadă), cu presa acestora, fiind catalogat drept scandalagiu(dar într-un scandal trebuie sa avem două părţi beligerante) şi un individ care ne garantează, falsând, că presa va face linişte, cumpărată, cu mită grasă, prin contractele cu statul (aşa cum s-a întâmplat în perioada 2000-2004).
Apropo de presă, avem de ales intre un individ care a adus în anul 2009 presa în topuri fruntaşe în ceea ce priveşte libertatea ei, fiind însă permanent în conflict cu ea, după ce sistemul pentru care celălalt girează, în anii anteriori lui 2004, o plasau în zone alăturate Venezuelei şi Iranului.
Ştiu ce înseamnă dictatura, am trăit asta înainte de 90 şi mai apoi în perioada 2000-2004, perioadă în care PSD-ul ne-a arătat de ce este cel mai puternic partid din România – cu interceptări telefonice, falimentarea firmelor adversarilor politici, eliminarea din sistemele statului sau private a celor care deranjau.
Nu voi vota PSD pentru că nu vreau să am două posturi noi în minister – ministru delegat în relaţia cu Patriciu şi ministru delegat în relaţia cu Vântu, Voiculescu, Hrebenciuc şi Iliescu.
Da, vreau scandal, pentru că asta înseamnă o luptă fair play, la vedere, nu liniştea din jurul tratativelor pe sub masă. Da, prefer un preşedinte care are capacitatea de a spune nu, un preşedinte vizibil, ambiţios şi orgolios. E o imagine nu foarte plăcută, dar decât o marionetă care joacă frumos, bufonic, demagogic, prefer onoarea.
Concluzie: oricum rămânem muritori de foame, dar atunci măcar să avem verticalitatea necesară de a ne privi în oglindă.
Crin Antonescu: Domnule Mircea Geoana nu putem invinge impreuna
http://www.youtube.com/watch?v=LOlNEouKaig
,,LA MULTI ANI!” lui Emy! Din cate imi amintesc, in preajma zilei de Sf. Andrei este ziua lui.
@Ioana: Multumesc, Ioana. Duminica a fost ziua lui Emy. Am zis ca postez cateva fotografii de la petrecerea pe care a avut-o la gradinita, dar a intervenit altceva care ne-a umbrit bucuria.
Imi pare rau! Copiilor nu ar trebui sa le fie umbrita bucuria, dar asa se mai intampla uneori in viata.