Este cea mai inalta sosea din Romania. Are o frumusete salbatica si, spre deosebire de Transfagarasan, este mai putin circulata. In acest moment inca se lucreaza la asfaltarea drumului.  Senzatia pe care o traiesti cand vezi cum muntii devin tangibili este de nedescris. Nici macar frigul de la 2145m nu il mai simti.

Dupa ce am descarcat cele cateva sute de poze facute in nici o saptamana  , am mai selectat din acestea cateva de la Pestera Muierilor. Intrarea e doar 5 lei, iar daca vrei sa faci poze, mai dai inca pe-atat. Partea buna este ca un ghid iti ofera toate explicatiile pe parcursul celor 940m viziabili ai pesterii.

Nu voi scrie foarte mult, desi viteza internetului de la Pensiunea Tiuta este foarte buna. Insa ne asteapta inca o zi de drumetie, de aceasta data pe Transalpina. Dupa 550 km prin tara, facuti ieri in aproximativ 12 ore, va arat cateva frumuseti din judetul Arges. Si, ca ziua sa fie perfecta pentru noi, cazarea nu s-a dovedit doar ieftina, ci si plina de confort. Adica, ceea ce am vazut pe situl de prezentare am gasit si la fata locului; mai mult, gazda este o persoana deosebita.

Pentru cei care au lucrat/lucreaza la RomTv, “nea Mitica” sau “Mosu” e un nume care starneste zambetul acela de amintiri placute. Mereu avea ceva sa ne spuna, sa ne impartaseasca din experienta lui… Si era pus pe sotii uneori, dar intotdeauna atent la ceea ce se intampla in jur.

Azi am primit o veste buna. Este important atunci cand munca noastra (a mea si a colegului meu, Cristi) este recunoscuta, intr-un fel sau altul.

PS: Vom lucra in continuare la 1TVNeamt, ca si pana acum. Cu PrimaTV este o colaborare care ne stimuleaza sa fim mai profi in ceea ce facem zi de zi.

Te trezesti devreme, foarte devreme ( la ora 05.00), te sui in masina si pleci la drum. Cam asta am facut eu acum doua saptamani. Nu singura, evident. Impreuna cu Emi am luat “fetele” si am plecat in Bucovina. “Fetele” inseamna, de regula, mama si sora – respectiv, mamaia si matusica. Insa, pentru ca mai aveam un loc in masina, am luat si o prietena.

Am ajuns acasa destul de obosita, dar cu bateriile incarcate de aer curat, amintiri placute si experiente unice. Deocamdata am postat cateva imagini cu locurile in care am fost la acest sfarsit de saptamana, sper zilele urmatoare sa va spun exact si care au fost traseele. Mai ales ca o parte dintre fotografii sunt in aparatul lui Moni si a lui Daniel.

“La pomul laudat sa nu te duci cu sacul.” Asa spune  o vorba din batrani care se dovedeste, inca o data, extrem de actuala.

De curand am avut un flashback… acum, parca mi-as dori sa ma intorc in timp. As rade mai vesel, as plange mai greu, as spune mai putine, as face mai multe.
Dar ma uit la ce am construit in jurul meu si nu cred ca ar fi iesit ce este acum, daca as fi schimbat lacrimi cu zambete sau prudenta cu elanul tineretii.
Un singur lucru nu pot si nu vreau sa schimb. Fiindca este singura constanta din toata aceasta perioada. As proteja-o insa mai bine, sa nu mai fac munca de restaurare cu cioburi imprastiate de altii. Uneori, cand cred ca am terminat, cineva iar o scapa din mana; si iar o iau de la capat…

Mai sunt cateva minute si pot sa ma laud ca am mai mult cu un an. Am un sentiment de bine. Asa cum nu am avut la 18 sau la 20 de ani, spre exemplu. Nici nu ma pot plange: Dumnezeu a fost mult prea generos cu mine. Am aproape tot ce-mi doresc pentru a ma bucura de viata. Si am ceea ce este mai important. Lucruri materiale, ascensiune profesionala, se pot obtine in timp. Ma bucur insa de familie si de prieteni asa cum nu am mai facut-o pana acum. Am o persoana extraordinara care imi suporta toanele in fiecare zi, am un inger care imi da putere atunci cand mi-e greu, am o mama (chiar doua ), am o sora (“primul meu copil”), am prieteni. Pe unii ii cunoasteti si voi, sunt activi virtuali ( Daniel, Monik, Nepoate, Neamtu), pe altii mai putin, cum ar fi Camy sau Marian.