Marti, 5 mai, a fost ziua barbatului. Cel putin asa au vrut cei de la Bergenbier, initiatorii campaniei. Ca na, prietenii stiu de ce… Adica o zi in care voi, reprezentantii sexului tare, sa stati tolaniti in fata tv-ului cu doza de bere in mana, sa nu fiti deranjati de partenere, de mame, de surori, etc. Sau stiu eu ce alte mici placeri v-ati mai ingaduit. Foarte bine. Cred ca multe femei au profitat de ziua asta pentru a se dedica lor.

Eu chiar ma gandeam zilele astea la o caracterizare succinta a voastra. ‘Vina’ e a puiului meu, care incepe din zi in zi sa isi manifeste caracterul masculin. Ce am inteles eu pana acum: ca orice barbat este orgolios, incapatanat si previzibil. Ca faceti gesturi frumoase doar cand intindenti nada, dar de fapt urati sa fiti romantici. Ca cei mai multi dintre voi sunteti egoisti si egocentristi. Ca nu stiti sa luptati pentru ceea ce va doriti si va mirati profund cand altcineva vi-o ia inainte. Ca va deprima ideea aniversarilor (altele decat cele proprii). Ca nu va place sa oferiti flori sau sa dechideti usa doamnelor. Ca atunci cand o femeie incearca sa va sugereze prin gesturi tandre, cum i-ar place ei sa fie tratata, sunteti atat de siguri ca meritati ceea ce vi se ofera, incat nu intelegeti nimic.

Cei mai multi dintre voi se lamenteaza pe aceasta tema. “Eu nu pot sa descifrez ce se ascunde in spatele unui gest sau a unei vorbe. Prefer sa mi se spuna in fata”. Ei, pe bune! Adica preferati sa vi se spuna in fata ca uneori aveti IQ de cocos?! Cred ca niciunul dintre voi nu vrea asta, dar faceti pe grozavii. “Dragul meu, nu ai mai trecut pe la florarie de ceva timp. Du-te si vezi daca nu s-a mutat intre timp.” Daca o femeie pune problema in acest fel, imediat vine si reprosul. “Dar de ce imi vorbesti asa?” Si atunci, in mintea femeii incolteste o replica de genul: “Bine ca nu uiti sa iti cumperi tigari si bere!” Si de aici se rupe firul. E doar un exemplu si nici macar nu e cel mai reusit.

Dar cam asa vede lucrurile o femeie. Stau si ma intreb uneori: femeile sunt de pe Venus, barbatii sunt de pe Marte. Ce cautam noi pe Terra?
Aveti si calitati, evident. Dar asa va place sa le tineti doar pentru voi… nu cumva sa afle careva asta . Personal, cel mai mult apreciez umorul si detasarea cu care priviti lucrurile. Adica neimplicarea. Va doare-n cot. Si va permiteti asta, asa cum nici o femeie nu va putea vreodata.

P.S.: Am fost intrebata daca acest articol reprezinta o refulare a mea in ceea ce priveste relatia pe care o am in acest moment. Nu. Relatia mea merge foarte bine. Dar aceasta este parerea personala  despre cei mai multi dintre voi, barbatii. De fapt, este o refulare in alt sens. Multi dintre cei care ma cunosteau dinainte au inceput sa aiba o atitudine cel putin ciudata din momentul in care au aflat ca exista un El.

© 2009, Teo. All rights reserved.

Posturi cu acelasi subiect:

• Sa-i dezbracam din priviri! (II)
• Sa-i dezbracam din priviri!
• Ce-i mult strica

Aceasta intrare a fost postata in Thursday, May 7th, 2009 la 09:07 si se afla in Uncategorized, fatete, mozaic. Puteti urmari oricare raspuns la aceasta intrare prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau face o legatura inapoi de la situl vostru.