Am scris cu cateva zile in urma despre posibila plecare a unui consilier PSD catre alte… alternative. Ieri, persoana in  cauza a infirmat zvonul (adica m-a tras de urechi ca am scris pe blog si nu l-am intrebat ). “Nu plec din PSD.” -dupa o pauza de cateva secunde- “Deocamdata”. Am zambit, spunand ca “deocamdata poate insemna o saptamana, o luna. “Dar si 20 de ani”, a venit prompt raspunsul. Dupa cum ma asteptam, a tinut sa precizeze ca functia de la ARR nu conteaza daca ar lua o astfel de decizie. E de inteles. Pentru oameni care si-au castigat existenta prin propriile forte, o astfel de functie nu este ceva care sa-si doreasca cu orice pret.

Nu e vorba despre mine, desi nu am masurile ideale. Este vorba despre politica, politicieni si mutarile de pe tabla de sah. Articolul e postat aici (un click distanta ) .

Raspunsul il gasiti pe romascani.ro . Personal, gestul m-a surprins. Desi ar fi trebuit sa ma astept la asa ceva din partea lui.

Am scris despre ce li s-a intamplat fetelor de la HCM pe romascani.ro . Multumesc Alinei de la VIP pentru detalii.

Poate ca nu as fi scris prea curand despre asta daca nu venea peste noi perioada cu martisoare si flori si urari de primavara, etc, etc… Cu totii suntem de acord ca gesturile “tradeaza” ceea ce gandim, chiar daca nu dorim ca altcineva sa ne cunoasca adevaratele sentimente intr-un anume moment. Ei bine, gesturile conteaza la fel mult si invers, adica atunci cand incercam sa exprimam ceva si cuvintele nu sunt suficiente.

O primavara frumoasa tuturor! Ieri am primit martisoare. La fel au primit si colegele mele jurnaliste; chiar si domnii din presa au primit aceste simboluri ale primaverii. Doua dintre acestea mi-au atras atentia in mod deosebit. Martisoarele pe care le-am primit noi de la viceprimarul Constantin Ghica sunt confectionate manual. Arata extraodinar din toate punctele de vedere: culori, contraste, calitatea materialelor.

Zi- lumina, fugim dupa ceva: bani, cariera, recunoastere profesionala, bani. In mare, totul se rezuma la bani. Dorinta de a avea mai mult, viata scumpa, nivelul scazut de trai… doar cateva dintre motivele pentru care gandurile materialiste sunt mai mereu pe primul loc.

Inca simt in urechi basul de la Save.  Nu mai scriu despre seara Hustler, fiindca a facut-o nepoate’ mai devreme. Cert este ca am petrecut toti patru pana dimineata. Asta dupa ce am facut munca de convingere cu bursucii (pardon, baietii ), ca sa iasa si ei din casa. Cum ieri a fost ziua de nastere a jumatatii mele si vine repede si ziua lui Neamtu’, o seara Hustler a fost un cadou potrivit pentru amandoi .

Am fost in seara asta la Gala Sportului Romascan. 162 de premii, multi participanti, sala Polivalenta plina…. Si un cameraman care nu stia ce sa faca cu telefonul de serviciu, ce suna continuu. Ma duc sa-i iau telefonul si sa discutam unele detalii tehnice. Ei, dar drumul din mariginea salii polivalente si pana la mijlocul acesteia este luuung si greuuu…. asa se explica ca m-am trezit lustruind podeaua salii in care handbalistele noastre fac performanta . Cei care au fost acolo au vazut cate de “artistic” am cazut .