“O mare linistita… Nimic din ceea ce avea sa se intample nu putea fi prevazut. Ce-i drept, unele valuri erau ceva mai nervoase cand se izbeau de stanci, dar asta era o obisnuinta. La un moment dat a inceput sa se simta forta unor altfel de curenti, mult mai puternici si mai agresivi. Natura parea luata prin surprindere. La inceput, marea a incercat din rasputeri sa se impotriveasca; s-a involburat, a ridicat amenintator valuri uriase pentru a contracara tot ce venea de departe, parca dintr-un trecut scris cu ura. Inutil insa: taifunul se apropia din ce in ce mai amenintator. Era maestuos in dorinta lui de a subjuga totul in cale. Iar la un moment dat, valurile marii au trebuit sa se domoleasca, sa se contopeasca intr-o aparenta tacere, pentru ca in clipa urmatoare, totul sa creasca brusc, sa se amplifice intr-un gest suprem de explozie a celor doi protagonisti -vantul si marea-, un gest care nu anunta nimic bun pentru cei care s-ar fi aflat in calea taifunului…”
Poate ca nu este nimic deosebit la aceasta descriere de mai sus, dar mie mi-a placut foarte mult. Inca nu am avansat cu lectura, insa mai mult decat sigur continuarea ma va captiva in totalitate.
© 2009, Teo. All rights reserved.
on 
on 
Lista (RSS)