Am afirmat cu ceva timp in urma, tot pe blog, ca lucrez la Ziarul de Roman. La acel moment era perfect adevarat.
Stiu ca s-a speculat deosebit de mult pe aceasta tema, si cred ca a venit timpul sa clarific lucrurile.
Totul a inceput in urma cu doua saptamani (nu cu o luna, nu cu doua, cum s-au grabit altii sa spuna), cand am fost contactata de reprezentanti ai 1TV Neamt. In urma mai multor discutii, a trebuit sa iau o decizie cu privire la colaborarea cu dansii. Pentru ca cei de la 1TV au dat dovada de disponibilitate, am dorit sa pastrez si colaborarea cu ZdR, insa nu la fel a gandit (inca) seful meu. Incepand de astazi, am intrat in preaviz la ZdR, iar in cateva zile voi incepe sa lucrez pentru 1TV Neamt. Nu cred ca e cazul sa justific fata de nimeni decizia mea, indiferent de ceea ce tind unii sau altii sa creada. Sunt convinsa ca am luat decizia corecta, la fel cum sunt convinsa ca nimeni nu imi va putea lua momentele placute si experienta pe care am acumulat-o la ZdR. Chiar daca voi merge mai departe, raman cu tot ce am invatat la ZdR si cu bucuria ca am avut parte de colegi care s-au dovedit a fi persoane de incredere. Le doresc sa scrie cel putin la fel de bine ca si pana acum si sa aiba parte de sedinte de sumar vesele, pentru ca asta inseamna ca ziua este castigata!
In ceea ce priveste viitorul meu profesional, astept telespectatorii sa se pronunte si sa decida cat de bine sau cat de rau este ca Romanul sa fie reprezentat intr-un jurnal de stiri judetean, sau cat de interesante se vor dovedi a fi emisiunile care vor face cunoscute problemele municipiului nostru in Neamt.

Am ceva timp de cand “mi s-a pus pata” pe muzica celor de la Taxi si Directia 5. Ii ascult de dimineata pana seara, acasa si la serviciu, si tot mi se pare ca de fiecare data descopar noi sensuri ale versurilor lor. Poate ca este nostalgia anilor trecuti, sau poate ca acum reusesc sa ii inteleg cu adevarat (nu mai vad lumea ca la 18 ani ). Nu stiu. Cert este ca, desi toata lumea o ia la fuga daca ma apuc eu de cantat, tot nu ma pot abtine sa nu fredonez din melodiile lor:D

“O mare linistita… Nimic din ceea ce avea sa se intample nu putea fi prevazut. Ce-i drept, unele valuri erau ceva mai nervoase cand se izbeau de stanci, dar asta era o obisnuinta. La un moment dat a inceput sa se simta forta unor altfel de curenti, mult mai puternici si mai agresivi. Natura parea luata prin surprindere. La inceput, marea a incercat din rasputeri sa se impotriveasca; s-a involburat, a ridicat amenintator valuri uriase pentru a contracara tot ce venea de departe, parca dintr-un trecut scris cu ura. Inutil insa: taifunul se apropia din ce in ce mai amenintator. Era maestuos in dorinta lui de a subjuga totul in cale. Iar la un moment dat, valurile marii au trebuit sa se domoleasca, sa se contopeasca intr-o aparenta tacere, pentru ca in clipa urmatoare, totul sa creasca brusc, sa se amplifice intr-un gest suprem de explozie a celor doi protagonisti -vantul si marea-, un gest care nu anunta nimic bun pentru cei care s-ar fi aflat in calea taifunului…”

Se pare ca nu suntem, noi romascanii, singurii care vrem sa criogenam cultura. Ma refer la frigul legendar din Casa de Cultura, care a reusit sa alunge artisti de pe scena si care ne face sa ne gandim cu tristete la viitorul actului cultural, cel putin la nivel de municipiu. La acest inceput de an au fost doua spectacole (atat am retinut eu), cel cu Tudor Gheorghe si cel cu Spitalu’9. Pe data de 4 martie urmeaza sa vina la Roman celebrii Florin Piersic si Emilia Popescu, cu piesa “Straini in noapte”. Daca al meu coleg atragea atentia asupra unor detalii cum ar fi amantele sau telefoanele, atunci cand vrem la un spectacol cu Florin Piersic, ei bine, directorul Casei de Cultura trebuie sa mai fie atent la un alt “mic” si “insignifiant” aspect: caldura din sala. Precedentul a fost creat in ceea ce priveste spectacolul “Straini in noapte”, joi, la Casa de Cultura din Sfantul Gheorghe. Pentru placerea celor 500 de persoane care au cumparat toate biletele, dar si pentru linistea… sufleteasca a directorului Casei de Cultura, am un singur sfat: Dati drumul la caldura!

O sa ajung sa cred ca se tese o adevarata conspiratie impotriva mea:). Nu, nu sunt nici pe departe atat de interesanta, insa exista anumite persoane care se chinuie sa-mi explice mie cum sta treaba cu viata sociala. Ba ca am, ba ca n-as avea, ba ca e un “must have”, ba ca e mai mult decat atat… De prisos sa mai spun cine e prima persoana care vrea sa ma vada “in randul lumii”:).
Doar ca asta e norocul meu, de cate ori incerc sa fiu ascultatoare, mi se intampla cate ceva. Nu a facut exceptie nici ultima situatie, astfel ca socializarea mea s-a terminat pe undeva, pe la spital. Nu in calitate de pacient, dar asta conteaza mai putin. Ideea este ca atunci cand vreau sa socializez, nu pot de altii, iar cand vor altii, n-am eu chef.
Slava Domnului ca exista minunatele melodii ale lui Tudor Gheorghe si ale celor de la Pasarea Colibri : “Tine minte, sfarsitul nu-i aici…”.

Mda… stirea zilei de luni nu are, pentru mine, conotatii politice sau economice. Eu am o singura problema: ce o sa ma fac fara ciocolata?! Ador ciocolata! As manca mereu ciocolata cu lapte sau amaruie… Si-acum s-au gasit nu-stiu-ce specialisti sa ne ia si placerea acestui deliciu. Nu-i corect! “Oamenii de stiinta avertizeaza ca ciocolata ar putea deveni in urmatorii 20 de ani foarte rara, in contextul in care schimbarile climatice au afectat productia de boabe de cacao, anunta ABC News”, citat de ziare.com.
Oare care va fi urmatorul lucru caruia ii vom duce dorul din cauza incalzirii globale? Cert este ca eu sper din tot sufletul ca ciocolata sa dispara peste vreo suta de ani! Nu de alta, dar raman fara desertul meu preferat:D

M-a intrebat cineva de ce nu am mai postat pe blog de atata timp. Raspunsul contine mai multe justificari: in primul rand, nu am avut cea mai buna saptamana din existenta mea, din punct de vedere medical; in al doilea rand, am avut de terminat o sesiune (de care am scapat, in sfarsit); in al treilea rand, pentru ca am avut un sentiment de teama. A fost o saptamana agitata, care a debutat cu evenimente pe plan profesional, iar acest lucru m-a determinat sa tac. Nu-mi plcae sa actionez dupa primul instinct, desi uneori mai fac asta, si incerc, pe cat posibil, sa imi moderez reactiile. Asta am facut si acum. Vorbeam de un sentiment de teama. Este vorba de teama de a gresi. Este o temere care ma insoteste in multe lucruri pe care le fac. Nu o las sa ma domine, dar imi place sa stiu ca exista, ca e acolo; in acest fel, “functia” de autocontrol isi atinge mai bine scopul. Si cum agitatia nu s-a incheiat, nu o sa spun nimic, cu exceptia unui singur lucru (pentru curiosi): lucrez la ZdR!

Am ascultat si eu aseara conferinta de presa a premierului Boc, cu privire la proiectul de buget pe 2009, de la finalul sedintei de Guvern. Unele chestii pe care le-a spus chiar mi-au placut. Spre exemplu:
*”Neimpozitarea profitului reinvestit începând cu trimestrul al-II-lea al anului 2009. Este o propunere rezultată în urma discuţiilor cu partenerii sociali şi pe care am inclus-o în pachetul de măsuri menţionat.”
*”Operaţionalizarea fondului de garantare a creditelor pentru IMM-uri şi înfiinţarea fondului de contra-garantare a creditelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii.”
*”Adoptarea legislaţiei privind parteneriatul public-privat în vederea creşterii dinamicii investiţiilor private în infrastructură.”
*”De asemenea până în 15 aprilie, Guvernul şi partenerii sociali vor purta discuţii în vederea elaborării legii salarizării unice a personalului bugetar.”
*”De asemenea, astăzi am decis în şedinţa de guvern următorul lucru: pentru anul 2009, Guvernul propune îngheţarea salariilor demnitarilor şi a celor asimilaţi cu funcţii de demnitate publică. Asta înseamnă că în acest an demnitarii, şi cei care sunt asimilaţi cu funcţii de demnitate publică, nu vor primi majorări salariale.” (fragmente din conferinta de presa a premierului Boc, postata pe site-ul Guvernului).
A mai fost si chestia cu includerea in bugetul general a veniturilor institutiilor si agentiilor guvernamentale, mai ales cu scandalurile din ultima vreme in care au fost implicate astfel de institutii. Putem spera ca propunerea unui parteneriat public-privat pentru investitiile in infrastructura sa aduca un plus de calitate a lucrarilor si sa responsabilizeze constructorii. Un interes privat in infrastructura cred ca ar mai dezmorti un pic lucrurile, nu s-ar mai construi cu viteza melcului.
Sa vadem insa care va fi varianta finala in care va fi adoptat bugetul si cum se vor transpune in practica masurile anuntate de premier.

Pur si simplu trebuie sa vedeti reportajul “Sufletul comertului” de pe cotidianul.ro! E fantastic! Iar ultima replica este absolut geniala: “Păzea, a scăpat ţăranul la cariocă!”

Intamplare pe care nu stiu sa o cataloghez, azi, ziua-n amiaza mare: tocmai ce iesisem de la o conferinta de presa sustinuta de noua conducere a TSD Roman(pentru cine nu stie- Tinerii Social Democrati) si voiam sa ma intorc la redactie. Tot pentru cei care nu stiu, sediul PSD-ului este aproape de gara. Dupa ce s-a terminat conferinta de presa, am plecat de la sediul PSD cu doi colegi de la CNS (redactor + operator) palavragind despre anii tineretii. Aproapre de sediul AcvaServ, adica pe la intersectia E85 cu strada Stefan cel Mare, o masina a Primariei Roman; la cativa metri de masina, un nene cu pusca cu tranchilizant urmarea o potaie. Operatorul de la CNS a scos imediat camera pentru a lua cateva cadre. Mi s-a parut absolut firesc, mai ales ca am lucrat la TV si stiu cat de importante sunt niste imagini sugestive. La vederea camerei insa, omuletul cu pusca a intrat grabit in masina, soferul a bagat in viteza si dusi au fost. Ei, aici nu inteleg eu: de ce au reactionat asa?!… Doar nu faceau nimic ilegal. Adica, in cazul in care ar fi ramas si operatorul ar fi reusit sa obtina cadrele pe care le voia, stirea ar fi ilustrat faptul ca hingherii din primarie nu sunt platiti degeaba, ei isi fac treaba, si toata lumea e multumita. Chiar nu am inteles aceasta atitudine “speriata” la vederea operatorului. Eu personal m-am bucurat sa vad ca hingherii au iesit la “vanatoare” si ii invit sa “viziteze” si zona in care locuiesc.
Poate ma lamureste cineva in legatura cu chestia asta… De altfel, bravo lor ca fac teren, poate asa scapam de cainii vagabonzi din oras.